Ideea unui ceas cu mecanism complet transparent, a frământat de mult minţile ceasornicarilor. Spre ghinionul celor care încercau acum 100 de ani, posibilitatea producerii a apărut abia în era modernă. Prima orologeria care a reuşit inovaţia se numeşte Quinting.
De obicei, atunci când pui un ceas la mână, ultimul lucru pe care te aştepţi să-l vezi prin cadran e propria încheietură. Ideea exista încă din secolul al XIX-lea şi deşi fusese aplicată parţial de un magician al orologeriei, Jean-Eugene Houdin, nimeni până la Quinting nu reuşise performanţa de a face interiorul unui ceas de mână să fie invizibil cu totul.
În explicaţie, totul pare simplu. Quinting a înlocuit piesele metalice, decupând roţile mecanismului din safir. Prin tratarea componentelor cu un strat anti-reflex şi asamblarea lor în camere fără praf, orologeria elveţiană a reuşit să dea iluzia lipsei mecanismului. Discurile au pe întreaga circumferinţă un cauciuc extrem de fin, care asigură aderenţa unui cerc zimţat din metal. Spre deosebire de ceasurile convenţionale, „misterioasele” Quinting nu au punţi. Roţile se sprijină pe o serie de discuri imobile.
Mecanismele orologeriei elveţiene nu pot fi considerate exclusiv quartz sau mecanice. Calibrele combină regularitatea quartz-ului cu sistemele mecanice de transmisie a cuplului într-un mecanism electro-mecanic.
