Emailarea e o tehnică folosită în decorarea bijuteriilor încă din Antichitate. În perioada Renaşterii ceasornicarii au început să o folosească şi în ornarea cadranelor. Au ales emailul pentru că, deşi mai greu de utilizat şi casabil, era mult mai rezistent la trecerea timpului decât vopseaua. Nu se crapă la fel de uşor, culoarea este mult mai intensă, iar efectul artistic considerabil mai mare decât în cazul unei acoperiri date cu pensula.

În esenţă, emailul este o sticlă transparentă care colorată cu anumiţi oxizi metalici (sub formă de prafuri) şi încălzită la temperaturi de până la 1200°C este turnată pe cadran pentru a obţine o suprafaţă lucioasă. Cadranul pe care va fi turnat emailul este înconjurat de o folie subţire de alamă. Substanţa este întinsă pe toată suprafaţa cercului apoi încălzită în cuptoare speciale şi răcită. Procesul e repetat de încă două ori, astfel încât cadranul ceasului ajunge să fie acoperit în trei straturi de email înainte de a fi marcate cifrele, indecşii şi restul desenelor. Emailul poate rămâne alb sau poate fi pictat prin tehnici speciale.

Tehnica cloisonné
Cloisonné presupune separarea zonelor de culoare cu ajutorul unor fire subţiri de aur. Celulele obţinute astfel sunt umplute strat cu strat cu diferite culori pentru obţinerea desenului complet.

Champlevé
Un alt mod de a folosi emailul este champlevé, tehnică ce foloseşte sculptarea celulelor direct în suprafaţa peste care se toarnă emailul.